Cea mai nouă fiță: colțul pentru cafea

Expresia din titlu nu trebuie luată ad litteram. Eu nici nu prea consider că amenajarea unui așa-numit coffee corner sau coffee station ar fi o fițăEste doar o dorință a celor care sunt mult mai atrași de frumos, decât alții. Unora nu le pasă foarte mult de design-ul din jurul lor, și pun accent doar pe pratic. Pentru alții este, însă, o nevoie absolută ca totul să fie aranjat într-un anume mod.☕️

Cei care își doresc un colț pentru cafea, cu siguranță fac parte din rândul persoanelor #addictedtointeriordesign, cum sunt și eu. Mă aflu departe de a avea locuința pe care mi-o doresc. Însă cu pași mici, dar siguri, mă îndrept către acolo. Un proiect pe termen scurt este realizarea unui colț pentru cafea, by the book.

Ce înseamnă, de fapt, un coffee corner?

Înseamnă ceva foarte simplu: așezarea laolaltă a tuturor lucrurilor necesare pentru realizarea și servirea cafelei, într-un loc bine definit. Iar toate acestea, într-un mod foarte atractiv, plăcut ochiului.

De ce avem nevoie pentru amenajarea unui asemenea colț?

În primul rând, de un aparat de cafea (sau un infuzor de cafea) nu numai bun, ci și frumos.

Apoi, recipientul în care ținem cafeaua sau capsulele de cafea trebuie să fie, de asemenea, drăguț: o cutie metalică mai deosebită, un borcan măricel și interesant etc. La fel și în cazul recipientului pentru zahăr: alegeți cu adevărat fain. (Desigur că opțional pot exista în colțul de cafea mai multe tipuri de cafea (normală, decofeinizată) și mai multe tipuri de zahăr (alb, brun, brut, cuburi). Dacă folosiți siropuri pentru a da un gust deosebit cafelei, acesta trebuie să fie expus tot într-un mod mai ingenios. Nu recomand să folosiți creamer, ci lapte normal, dar dacă voi preferați laptele praf, expuneți-l și pe acela frumos.

Opțional se pot adăuga și niște biscuiți dulci, tot într-o prezentare frumoasă: un borcan, o cutie, ceva…

Dacă aveți vreun dispozitiv pentru spumare, așezați-l tot aici.

Urmează, apoi, câteva ceșcuțe de cafea. Nu trebuie să le aduceți aici pe toate pe care le aveți. Ci doar câteva, unele mai de design. Adăugați lingurițe aranjate într-un fel sau altul, de exemplu, într-un pahar sau o cutiuță.

Toate acestea pot fi așezate pe o tavă sau tăviță care să aducă toate aceste lucruri laolaltă, ca pe un tot întreg – așa cum am învățat și din articolul Cum se face styling la o măsuță de cafea?

Iar acum vine touch-ul final: adăugarea unui tablou cu o inscripție, respectiv, niște flori (reale sau artificiale, eventual o floare la ghiveci – după preferințe). Tabloul poate fi o inscripție alb-negru, desigur, despre cafea. De ex.: But first, coffee. All you need is love & a good cup of coffee. Coffee, anyone? Good morning. First I drink the coffee, then I do the things. Astfel de tablouașe pot fi cumpărate din magazine, sau puteți tipări una descărcată de pe net sau realizată chiar de voi, pe care să o înrămați apoi. Fără o astfel de tablou cu text, coffee corner-ul nici nu are sens.😁

În mod normal, lucrurile legate de pregătirea cafelei se află, oricum, (cam) în același loc. Ideea este că acum se pune un accent deosebit pe faptul că acela este un colț pentru cafea. În plus, se decorează locul. Cum pregătirea cafelei este unul dintre primele lucruri pe care le facem dimineața, eu zic că este chiar esențial ca acest colț să existe și să fie unul la care ne uităm cu plăcere.

Un astfel de loc este ca o declarație de dragoste pentru cafea!

(Sursa fotografiilor: Pinterest)

3 thoughts on “Cea mai nouă fiță: colțul pentru cafea”

  1. Primul lucru de care am avut nevoie pentru o cafea bună sunt boabe de calitate, îmi aduc aminte în tinerețe în regiunea Hunedoară mai precis în capitala ei Deva puteai cumpăra cafea boabe din Arabia, Columbia, Guatemala, India, din țări Africane. Aceste boabe trebuiau prăjite ca lumea în prăjitoare de cafea prevăzute cu o manivelă ce trebuia rotită în timpul prăjirii. Cine mai avea râșnițe vechi din alamă manufactură din imperiul Otoman se putea folosi de ea, cine nu mai avea asemenea sculă putea obține din bucătăria părinților o râșniță cu sertar șa putea cumpăra una din plastic și metal strălucitor eloxat import din R.D.G. Apoi îâi trebuia un ibric de mărime potrivită și o tehnică furată de la turcul din Orăștie care încingea o cutie de tablă umplută cu nisip în care așezai ibricul cu apă și cafeaua măcinată amestecând din când în când fără să dispară complet caimacul ce se aduna pe suprafață. In acest timp aspirai aroma fierturii care se ridica cu aburii din ibric. Urma savoarea cafelei în ceșcuțe de porțelan, îndulcite sau nu cu zahăr cristal sau sferturi de cuburi de zahăr.Cine avea fantezie putea să-și facă o mică colecție de cescuțe de diverse fabricații, marcate trădând originea porțelanului fin.Barbarii adăugau și lapte sau frișcă la această zeamăneagră cu arome divine. Unii foloseau un aparat din sticlă de Jena ce purta numele de Cona, alții parate import ungaria care purtau numele de Kotyogos după sunetul ce se auzea clocotind din vas în timpul preparării. Cei lipsiți de talent puteau suferi arsuri sau alte neplăceri în urma exploziei
    misterioselor mașnării de produs cafeaua. Dar ibricul pentru o turcească autentică nu exploda niciodată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

two + seven =