În timpul șederii noastre în Coron am făcut mai multe excursii cu o mică agenție locală, dar și pe cont propriu. Am închiriat zile în șir bărci private cu echipaj cu tot și am mers, astfel, pe niște plaje micuțe și serene; ne-am bucurat de panorama de pe muntele Tapyas și muntele Talapay, totodată am făcut o baie și în piscinele amenajate acolo unde există un izvor de apă fierbinte, cu apă de mare încălzită de căldura unui vulcan.
Palawan este o zonă superbă, cu multe, multe insule, dintre care o serie nelocuite, așadar aproape neatinse de mâna omului. Acestea sunt genul de locuri care ne plac, și deși este mai practic să locuiești pe o insulă mai dezvoltată, unde totul să fie la îndemână – inclusiv aeroportul – atunci când este vorba de plajă, desigur că preferăm locurile mai sălbatice, sau în orice caz, mai liniștite și mai goale.
Banol Beach, Beach 91 & o plajă minusculă (și fără nume pe Google Maps)
În Palawan noi am stat pe insula Busuanga, în localitatea Coron. Aici nu există plajă, pentru că în zona de mal sunt păduri de mangrove – care sunt foarte importante inclusiv pentru protecția față de taifun. Dar nici nu trebuie să mergi departe pentru a descoperi niște plaje frumoase. Cel mai apropiat loc cu plaje faine este chiar insula vecină – cea care se numește Coron și care aparține de tribul Tagbanua.
Aici, câteva plaje mai renumite și foarte apropiate de localitatea Coron sunt Banol Beach sau Beach 91, ambele administrate de Tagbanua, ceea ce înseamnă că se plătește o mică taxă de intrare pentru a face plajă acolo – în schimb, plaja este întreținută, curățată și sunt amenajate și mici terase cu umbră. Aceste plaje se aglomerează doar în perioada prânzului, când sosesc bărci care fac popasuri pentru a servi prânzul. În rest, deseori s-a întâmplat să fim numai noi (mai ales dimineața la 8-9), sau oricum, nu foarte mulți.
Dacă vreți plaje mai sălbatice de atât, trebuie să mergeți ceva mai departe; doar spuneți echipajelor ce aveți în minte, iar ele vor ști unde să vă ducă. Așa am făcut și noi; după experiența cu valurile în drum spre Black Island, am rămas cu sechele (pe moment) și nu am mai vrut să merg departe cu barca.
Sunt plaje cu ape limpezi, în care nu trebuie să te îndepărtezi prea mult de mal pentru a vedea și corali. Totodată, pentru numai 50 pesos filipinezi (=mai puțin de 5 lei), puteai oricând să ceri un buko – adică să ți se desfacă o nucă de cocos proaspătă, căreia să îi bei conținutul hidratant și revigorant. Dintre toate plajele pe care am fost, cel mai mult ne-a plăcut o plajă minusculă, care nici măcar nu avea o denumire a ei pe Google Maps. Era foarte serenă și liniștită, înainte să acostăm am zărit și o veveriță (care din păcate a fugit repede).
Închirierea unei bărci în privat, direct din port, de la echipaj, costă aprox. 3500-4000 de pesos filipinezi, adică 295-330 de lei. Pentru suma asta ai la dispoziție echipajul de dimineață până pe la ora 16-17. Dacă înainte de plecare vei cumpăra ceva din piață (pește, carne pentru grătar), legume, echipajul îți va și găti pe barcă în timp ce tu înoți și faci plajă. Tot ce ne-au pregătit a fost delicios, iar prezentarea mult pește așteptări!
Muntele Tapyas, muntele Talapay – iar pentru cei în formă, muntele Dalara
Busuanga este o insulă cu peisaje muntoase. Un munte mai micuț se afla chiar în orășelul în care am locuit, Coron, iar aici, autoritățile au construit recent și niște trepte pe care poți să urci până la platforma de belvedere. Alin m-a convins și am făcut și noi urcușul. Cică are doar 210 metri, deci e un deal, cu toate acestea eu am crezut că mor. :)) Au fost 700 de trepte, mult prea multe pentru mine, deși am urcat dimineața devreme, când încă nu era cald. Era, totuși, umezeală.
Deși din loc în loc există niște bănci amplasate în locuri de odihnă cu umbră (un fel de foișoare), este sinucidere să urci ziua. Dimineața, da, merge; atunci am văzut și oameni mai sportivi, care erau echipați corespunzător și coborau-urcau în alergare. La coborâre recomand să beți o cafea de la cafeneaua de vis-á-vis de parcare! Și seara, la apus, cu siguranță că este și mai frumos acolo.
Două informații interesante. 1. Crucea din vârful muntelui a zburat de acolo pur și simplu în timpul taifunului Yolanda (Haiyan) din 2013. Între timp, au refăcut-o. 2. Ceea ce în penultima poză din galeria de mai sus vedeți că este pământ roșcat este reclaimed land – localnicii au adus pământ dintr-un munte și au mai reușit să obțină niște spațiu pentru parcări în port etc.
Pe muntele Talapay am urcat cu o mașină închiriată, împreună cu niște prieteni localnici. Este o zonă amenajată special pentru a veni acolo și a admira peisajul și a face poze, existând și tot felul de locuri de relaxare, dar și inimioare și cercuri și bănci și cuiburi în care să te așezi pentru fotografii. Nu am rezistat nici eu tentației, normal.
Noi am fost acolo pe lumina blândă a după-amiezii, în plus mirosea demențial de la tot felul de floricele parfumate care erau în jur. În mijlocul locului trona un copac vechi de peste 100 de ani. Panorama este superbă, se văd o mulțime de insule din jur.
Am văzut că existau și câteva locuri de cazare acolo, chiar arătau interesant, erau colibe tradiționale. Intrarea la punctul de belvedere amenajat pe muntele Talapay a costat 30 de pesos filipinezi de persoană, adică nici 3 lei. Mi s-a părut nostim și practic și pragmatic că exista și o taxă pe care trebuia să o plătești dacă doreai să intri cu vreo băutură de afară, gen să faci un picnic cu vinul tău etc. Închiriatul unei mașini pentru o zi a costat aprox. 15-20 euro.
Cel mai înalt munte de pe insulă este muntele Dalara. Abia de acolo vederea este una spectaculoasă – am văzut la prietenii noștri localnici care în timpul șederii noastre au urcat acolo două weekenduri la rând. Ne-au povestit că trebuie pornit la 5 dimineața, pentru că imediat ce urcă mai sus soarele începe să fie mult prea cald pentru urcuș, chiar și pentru a coborî. Pentru cei sportivi, probabil că e un must!
Maquinit Hot Springs – apă de mare încălzită de vulcan
La nici o jumătate de oră de localitatea Coron există niște izvoare de apă termală sărată, foarte frumos amenajate: Maquinit Hot Springs. Este un loc alimtentat de un vulcan activ, subacvatic. Apa are între 38 și 41 grade Celsius, așa că noi ne-am tot gândit când să mergem acolo, ca să nu leșimăm de cald.
În final, am făcut-o într-o dimineață, devreme de tot, imediat după deschidere. Și a fost bine că eram aproape singuri. Seara ar fi fost și mai frumos, cumva, că tot locul este iluminat artistic, însă am considerat că atunci ar fi fost mult prea cald, deja.
Maquinit este unul dintre puținele izvoare termale cu apă sărată din lume. Pentru turiști, aici au fost amenajate niște piscine cu această apă (inclusiv pentru copii, cu apă mică), însă dincolo de piscine, izvoarele se varsă în mare, într-un golf înconjurat cu mangrove, un loc propice pentru un nursery de pești. Este un loc foarte special!
La Maquinit am ajuns cu un trike care ne-a costat vreo 600 de pesos filipinezi, adică vreo 40 de lei (dus-întors: ne-a și așteptat șoferul, pentru că am stat doar o jumătate de oră). Intrarea a fost vreo 200 de pesos filipinezi, adică vreo 16 lei de persoană.
*
Ce nu am apucat să facem, deși ne-am fi dorit, dar nu le poți face pe toate și să te mai și odihnești… Nu am fost la Green Lagoon; nu am fost pe Smith Beach; nu am fost pe insula Pass sau Lusong, unde se organizeaz, de asemenea, excursii; nu am ajuns în satele Tagbanua de pe insula Coron, Banuang Daan și Cabugao (unde Alin a mai fost în 2010 și 2011); nu am fost în turul în care vezi licuricii, nici în cel în care vezi plancton bioluminiscent. Multă lume pleca în aventură în El Nido, ceva mai la sud, cu island hopping și dormit în diverse colibe, pe parcurs. Ni s-a părut și nouă interesant, dar… Nu poți să faci totul, iar Coron este un loc pentru descoperirea căruia ai nevoie de timp, nu ți se dezvăluie pe de-a-ntregul în numai două săptămâni.