Bunea Mică & Nadăş: sate care, deşi depopulate de multă vreme, nu sunt lăsate să moară de tot

În ultima vreme am făcut aproape o pasiune din a vizita sate dispărute sau pe cale de dispariţie, din judeţul Timiş. Roviniţa Mică este un sat care la momentul recensământului din anul 2001 mai avea doar 9 locuitori. În 2009, în timpul vizitei noastre în sat, am găsit acasă o singură persoană: pe ucraineanca Irina, dar cei din Denta spuneau că aici mai trăiesc 4 oameni. Acesta este un sat care în mod sigur va dispărea, în curând, de pe hartă. Totuşi, astăzi vreau să povestesc despre Bunea Mică, o localitate aflată la aproximativ 12 km de oraşul Făget, depopulată în anul 1981.

Nadăș

În mod incredibil, de 15 ani încoace, foştii localnici din acest sat revin aici în cea de-a doua duminică a fiecărui an. Anul acesta, evenimentul organizat cu această ocazie a fost foarte drăguţ: o slujbă ecumenică, dezvelirea unui mic monument, depunere de coroane la monumentul mare, depuneri de coroane şi flori la monumentul şi la mormintele din vechiul cimitir.

Apoi, o masă comună: bográcsos, alături de muzica interpretată de doi localnici, la acordeon şi vioară. Pur şi simplu, oamenii nu lasă acest sat să moară. Un eveniment similar se organizează în fiecare cea de-a doua duminică (cred) a lunii iulie, la Nadăş, în apropierea oraşului Recaş. Satul acesta a fost depopulat tot pe vremea lui Ceauşescu, ca parte a programului său care dorea să facă satele româneşti una cu pământul. Aici a existat o familie care nu a părăsit niciodată localitatea. Deşi din cauza declarării satului ca fiind depopulat, la un moment dat au fost nevoiţi să îşi mute domiciliul – doar în acte – în Recaş.

Acum, pe lângă această vizită anuală care are loc la Nadăş, câteva familii şi-au construit aici case şi speră în renaşterea satului.

Bunea Mică

La Nadăş mai există câteva mici ruine de case, iar primăvara florile care răsar te lasă să ghiceşti locurile în care s-au aflat casele. La Bunea Mică nu prea se mai pot recunoaşte nici locurile vechilor gospodării. Un fapt interesant este, însă, că biserica de aici a fost pe vremuri demolată şi mutată cu totul, apoi ridicată în altă parte: se află tocmai la Otveşti! La Nadăş, în schimb, ruinele celor două biserici – cea catolică şi cea ortodoxă – mai există şi acum.

Poveştile de viaţă din cele două sate sunt multe, unele uimitoare. Pe scurt, cam atât… Poate ceea ce mi-a spus tanti Teréz, ultima care a părăsit Bunea Mică, vă poate oferi o idee asupra a ceea ce au însemnat satele distruse de Ceauşescu pentru cei care au trăit acolo. Tanti Teréz va împlini în curând 87 de ani. Spune că în fiecare noaptea visează satul. Vizitează toate casele şi curţile din sat şi stă de vorbă cu toate vechile cunoştinţe. În ziua în care a părăsit localitatea, împreună cu soţul ei, a plâns. Pe tot drumul făcut pe căruţă, din Bunea Mică şi până în Dumbrava, unde locuieşte acum. Strânge în mâinile ei bătrâne şi muncite un buchet de flori şi se pregăteşte, alături de ceilalţi, să meargă la cimitir.

Spune că anul viitor nu crede că mai apucă să îşi vadă satul natal…

(postare arhivă din aug. 2009 cu fotografie din apr. 2017, adăugată ulterior)