Buclă în timp. Pâinicile cu surprize ale bunicii

Se fac, acuși, aproape 8 ani de când tot vreau să fac astfel de pâinici. De casă, calde și aburinde, din care atunci când le rupi sau le tai… iese la iveală o bucățică de cârnaț sau un ou fiert. Pâine cu surprize! Inspirația vine de la bunica mea din partea tatei, care a fost una dintre cele mai minunate ființe de pe acest pământ. Am iubit-o nespus și a fost o mare pierdere când a plecat dintre noi.💔

Mă leagă de ea nenumărate amintiri și păstrez cu mare prețuire foarte multe dintre lucrurile ei sau care îmi aduc aminte de ea. Obiecte, tradiții, rețete… Astăzi, când am făcut pâinicile, nu m-am gândit să scriu despre ele pe blog, dar apoi mi-am zis… Poate că este o sursă de inspirație și pentru voi. Și chiar mă gândesc să mai scriu astfel de povestioare mai personale… Ce părere aveți?

Când eram mici, bunica mai făcea, deseori, pâine. Afară, la cuptor adevărat! (Pe care, din păcate, nu îl mai avem.) Cu ocaziile astea ne făcea și nouă, nepoților ei, niște pâinici (cipó, în maghiară) în care ascundea câte o bucățică de cârnaț sau câte un ou fiert. Nu în fiecare cipó! Doar în unele dintre ele – era, deci, cu surprize chestia. Cea mai bună la gust s-a dovedit a fi, bineînțeles, cea cu cârnaț – mai ales acea parte din aluat în care s-a topit untura cu boia…

Bunica nu avea internet, Facebook și Instagram, așa că nu făcea poze operelor ei culinare 🤣 Dar amintirea a ceea ce gătea este foarte, foarte vie – în mine, în frații mei, în verișorii mei.

De ani de zile îi tot spun lui Alin că vreau să fac astfel de pâinici – sau chifle, dacă vreți – cu cârnați și cu ou fiert. Mi-am dorit să îi arăt și lui cum erau bunătățile astea pe care le mâncam cu atâta poftă în copilărie. Ziua aceea a sosit, astăzi! Am făcut un aluat de pâine fără frământare. Rețeta o găsiți aici, este foarte bună, v-o recomand! (Doar că eu am mai adăugat și niște semințe de in în aluat.) Am format 3 pâinici mai mici, în care am pus cârnați de casă. Și o pâinică ceva mai mare, în care am ascuns un ou fiert.

Mi-au ieșit perfecte! Tare mândră sunt și foarte bune au fost. Ca să fie treaba treabă, șervetul în care am pozat chiflele îl am tot de la bunica! Mi-a cumpărat o grămadă de șervete și prosoape – să aibă fata atunci când se mărită 😆 Și uite, chiar le folosesc, mai ales că sunt de o calitate excepțională!

Sunt o norocoasă, să știți. Sunt norocoasă că am avut ocazia să o cunosc pe bunica – căci nu tuturor le este dat acest privilegiu. Și nu numai că am cunoscut-o, dar am fost și foarte apropiate. Mă mai consider norocoasă și pentru faptul că mi-am cunoscut toți cei patru bunici, ba chiar și o străbunică!

Bunica din partea mamei, draga de ea, mai trăiește. Iar amintirea bunicii din partea tatei o păstrez, deja de peste un deceniu, prin astfel de mici gesturi, ca cel de astăzi.

Bunicile sunt atât de importante!❤️