„Ai mai văzut așa un oraș frumos?”

Întrebarea (poetică, de fapt) i-am pus-o unei prietene plecate de aproape 10 ani din țară. Apoi „am dat” cu niște poze. Mergeam pe stradă, pur și simplu, și mi-am dorit, cumva, să o conving că Timișoara chiar este un oraș foarte frumos, care s-a schimbat și s-a dezvoltat enorm în ultimii ani. Un oraș care arată, tot mai mult, cu adevărat european.

Înainte de părăsirea României, prietena mea a lucrat o bună bucată de vreme la Timișoara. De atunci, s-a întâmplat să nu mai ajungă în orașul de pe Bega… Iar la un moment dat, pe când îi vorbeam despre faptul că pentru mine, Timișoara este locul potrivit și că mi se pare un oraș cu mult potențial, ea și-a exprimat mirarea pentru faptul că mi-aș dori să mă întorc la Timișoara.

• Nu, nu… Fii serioasă, ce să faci acolo?

Iar în acel moment, eu am avut o revelație. Și i-am spus:

• Stai puțin, cred că tu NU știi cum este Timișoara, acum. Timișoara chiar este un loc fain, nu mai este cum a fost. S-a schimbat și s-a dezvoltat enorm de când tu ai plecat din România. Chiar nu este – dar absolut deloc – un oraș în care să nu ai ce să faci. Nici profesional, nici personal nu este un loc mort sau ceva de genul acesta.

I-am vorbit chiar și despre o serie de schimbări care au avut loc în România (pe care destul o hulesc și eu). Apoi, despre multe dintre ceea ce s-a făcut în Timișoara. Mi-am dat seama că unii dintre cei plecați din țară chiar au pierdut legătura și nu sunt la curent cu ceea ce se întâmplă și că ceea ce gândesc despre România este influențat de felul în care își aduc ei aminte că erau locurile acestea pe vremea când au plecat. Și că nu știu cum este, de fapt, acum. Nu au mai urmărit știrile (și îi înțeleg!) și nu sunt la curent cu noutățile.

Desigur că asta nu este neapărat ceva rău! Doar că, atunci când eu îi spun cuiva că mi se pare că Timișoara este un loc foarte fain în care să trăiești (cu toate minusurile pe care le are acest loc, bineînțeles), părerea pe care acea persoană o are despre afirmația mea poate fi influențată enorm de mult de felul în care percepe ea țara sau orașul – în baza informațiilor mai mult sau mai puțin actualizate sau complet neactualizate pe care le are.

Asta a fost revelația mea.

Mi-am dat seama că prietena mea nu prinsese nici măcar transformarea străzilor din centrul vechi, în străduțe pietonale. Iar asta a schimbat fața Timișoarei atââât de mult! Închiderea acelor străzi în fața circulației a fost ceva ce a făcut din zona centrală a orașului ceva cu totul diferit.

Arhitectura orașului este uimitoare și abia acum începem să o observăm mai bine – până acum, din cauza paraginii în care s-au aflat, clădirile nu prea au ieșit în evidență. Timișoara are niște bijuterii de edificii, care acum chiar ne sar în ochi pentru că le-a fost redată strălucirea. Știu, mulți consideră că s-au reabilitat prea puține – și eu îmi doresc să se fi făcut toate. Însă realitatea este că schele totuși au tot fost și tot sunt pe clădiri. S-a lucrat și se lucrează!

Și chiar au fost renovate destul de multe – în orice caz, suficiente cât imaginea de ansamblu să se schimbe. Asta face din zona centrală a orașului un loc foarte „instagramabil” – cum se zice acum. De câte ori vin, observ noi și noi clădiri finalizate. Piața Unirii este, pur și simplu, o încântare, iar de când s-au renovat și unele dintre palatele din Piața Operei, parcă s-a luminat și locul acela.

Lipsesc mult din Timișoara. În curând se împlinesc 10 ani de când petrec două treimi din timpul meu în afara țării. Poate că voi scrie cândva și despre asta. Și poate că tocmai de aceea, ori de câte ori vin, observ mai bine schimbarea după câte o perioadă în care am lipsit. Ea chiar există. Critica poate fi constructivă, dar uneori am impresia că pe timișoreni nu-i mulțumește nimic. Unii sunteți foarte duri cu acest oraș! (De câte ori nu am fost și eu astfel, o-ho!)

Da, Timișoara nu este suficient de curată (mai ales în afara zonelor centrale), dar este mai curată decât a fost. Și să nu uităm că o mulțime de orașe de mare renume – Parisul, Roma, chiar și Budapesta, mai nou – sunt, și ele, foarte jegoase. Nu este o scuză, știu, și chiar dacă la Paris e jeg, tot mă aștept ca Timișoara să fie curată. Dar totuși, nu este ca și cum suntem singurul oraș murdar.

Nu, nu mi se pare că la Timișoara oamenii nu ar avea posibilități pe plan profesional. Poate chiar dimpotrivă. Sigur, depinde de profesie, de om, de multe… Dar per total, așa! Cât despre petrecerea timpului liber… Da, ne putem plânge că nu avem o sală de concerte cum trebuie sau un stadion cum trebuie, dar hei, s-au făcut totuși atât de multe lucruri.

Uneori se întâmplă atât de multe evenimente deodată, că nu știi la care să participi. Viața culturală mi se pare chiar foarte bogată! Evenimente care mă fac să vin la Timișoara (ori de câte ori este posibil) sunt, de exemplu, festivalul de teatru TESZT organizat de Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely”, festivalul JazzTM – mai nou, JazzX și Zilele Culturale Maghiare din Timișoara.

I-am vorbit acestei prietene, așadar, despre cum fața centrului orașului s-a schimbat odată cu transformarea străzilor într-unele pietonale. Despre faptul că sunt atât de multe locuri – cafenele, restaurante, magazine – cochete în centru. I-am vorbit despre librăriile La Două Bufnițe și Cărturești (cea din centru), ambele atât de fermecătoare, dar diferite, despre locuri adorabile ca Ozz Vintage House, Viniloteca, Scârț, Naru, Suppa Bar… despre câteva dintre locurile mele preferate din oraș.

Despre cât de mult interes este pentru teatru, cum uneori abia găsesc bilete… Cum sălile de teatru sunt deseori pline ochi, iar atunci când treci seara prin centru vezi cum oamenii stau la coadă ca să intre la teatru sau la operă. Despre pianul din Piața Libertății, care conferă așa o atmosferă faină unora dintre serile de vară. Încă mai avem atât de multe parcuri; ce bine că nu s-a atins nimeni de ele!

Despre cât de diferit și frumos a fost anul trecut Târgul de Crăciun de la Timișoara. I-am vorbit despre locuri noi, locuri vechi renovate, locuri care se vor face. Despre Faber, despre Cinema Victoria, despre Isho, despre Iulius Town. Despre viitorul Multiplexity, despre viitorul nou Muzeu al Revoluției, despre Turnul de Apă, despre IKEA, despre transformarea Thermalum SPA. Despre uriașa dezvoltare imobiliară care spune atât de multe.

Despre noul terminal de sosiri internaționale de la aeroport, despre cel de plecări internaționale – care se construiește acum… Despre gazonul din parcarea aeroportului, perfect tuns. Despre planuri cu privire la un tren spre aeroport ș.a.m.d. Despre faptul că de câțiva ani suntem, în sfârșit, conectați prin autostradă cu vestul Europei și despre planurile de a construi o autostradă și către Belgrad, în sfârșit!

Știi că s-a făcut aia, s-a făcut aialaltă, știi că s-a renovat/reparat/se va face/se va deschide….. cutare și cutare loc? Știi că…? Și nu mai terminam. Iar mai apoi, când am ajuns cu proxima ocazie la Timișoara, i-am trimis poze din locurile în care umblam. Și a zis și ea: da, măi, chiar e frumos!

Am menționat inclusiv faptul că avem nu una, ci două malluri mari, de nivel european, în care găsești aproape orice dorești. Chiar și asta consider că este important. I-am vorbit despre cum se schimbă și marile bulevarde din oraș, cum în sfârșit se vor mai construi 2 poduri noi peste Bega, dar și despre renovările unor pasaje, despre cum sunt achiziționate acum mijloace noi de transport în comun. Cum se renovează școli și spitale, în sfârșit! Că vom avea o nouă maternitate! Și despre multe altele…

Sunt atât de multe lucruri care s-au schimbat în anii care au trecut de la Revoluție încoace. Se putea face mai mult? Cu siguranță. Puteam fi mult mai departe, dar chiar și așa… Nu a stat timpul în loc nici în România, țara s-a dezvoltat, totuși, în tot timpul în care unii dintre români au lipsit din țară.

Eu iubesc Timișoara și mi se pare că orașul acesta are un potențial uriaș. Și spun asta deși deseori îmi sare și mie țandăra groaznic din cauza unor aspecte observate… Este perfect adevărat că trebuie să faci eforturi în mod constant, că trebuie să îți faci o bulă a ta. Pentru fiecare lucru fain care există și un lucru absolut nașpa. Nu contest asta!

*

Anul acesta, Timișoara este Capitală Europeană a Culturii, iar aceasta este o șansă uriașă. Hai să facem, cu toții, tot ceea ce ne stă în putință pentru a scoate maximum-ul din acest an 2023!

Eu nu voi fi prezentă la deschiderea oficială din weekendul 17-19 februarie. Mă întristează acest lucru, dar voi urmări live evenimentele. Și mă voi strădui ca anul acesta să ajung mai des la Timișoara, pentru a prinde câte ceva din ceea ce va avea loc.

Identitatea vizuală îmi place mult. Sloganurile capitalei mi se par inspirate; m-au impresionat și sper din tot sufletul ca proiectul să fie un succes. Timișoara merită acest titlu și țin pumnii ca 2023 să fie așa cum trebuie!

My two cent: câteva articole pe care plănuiesc să le scriu pe blog, articole cu care îmi propun să promovez și eu un pic orașul. Nu în ultimul rând, am invitat oameni la Timișoara, i-am convins spunându-le că anul acesta este momentul potrivit pentru a vizita orașul.

***

NU m-a plătit nimeni să scriu acest articol, sunt gândurile mele sincere despre orașul meu natal, la care țin foarte mult.