Iubeam animalele, dar nu mă preocupau în mod deosebit, în sensul că, de exemplu, nu am avut dorința de a avea neapărat un câine sau o pisică… Dar în sufletul meu și în al familiei mele s-a schimbat totul odată cu adoptarea unui câine. Acum, privesc cu alți ochi orice share cu animăluțe pe Facebook: mi se rupe sufletul să îi văd abandonați și apoi înghesuiți într-un adăpost. Avem, acum, trei animale adoptate: un câine și două pisici. Povestea fiecărei adopții este diferită. Dar fiecare dintre ele ne-a schimbat cu totul ♥️
Totul a început cu… Dino
Pe Dino l-am găsit pe internet, în 2016. Avusesem acasă un câine, care nici nu mai știu de unde a aterizat pe la noi. Nu îl băgam în seamă în mod deosebit. El era acolo și basta… Toată lumea care stă la casă are un câine și asta era. După ce Bella a murit, Alin a spus: hai să adoptăm un câine de pe internet. Zis și făcut: am tastat pe Facebook „adopții câini Timișoara” și au apărut în fața mea câteva anunțuri. Nu am scroll-uit prea mult, pentru că i-am văzut mutrișoara lui Dino, care m-a cucerit imediat. Alin a spus, de asemenea, că este adorabil, gata, să-l luăm. Aceste trei poze erau atașate anunțului:
Dino a fost găsit pe undeva prin Timișoara. Era plin de căpușe și cu siguranță ar fi murit de anemie dacă nu era salvat. Dar Antekhab al Maoula l-a luat în foster și l-a îngrijit până i-a căutat o familie. Ne-a întrebat mai multe lucruri la telefon. Dino fiind un câine foarte jucăuș și energic, avea nevoie să ajungă la curte, iar Ante a fost bucuroasă să afle că la noi sunt și copii, cu care Dino se va putea juca.
Ne-am întâlnit într-o zi de vară, în parcarea unui magazin: când Ante a întins câinele spre Alin, acesta s-a lipit imediat de el și a început să-l lingă pe față. „Mă place!”, a zis Alin, și cred că acela a fost și momentul în care Ante a știut că a decis bine atunci când ne-a ales pe noi. Încă de atunci țin legătura cu ea și îi mai trimit câte o poză cu Dino, pentru că înțeleg, acum, că te poți atașa formidabil de un animal pe care l-ai salvat.
Dino a adus bucurie multă în familie
Nepotu-miu Eric a fost încântat de câine, împreună cu Alin i-au dat acest nume inspirat din Flinstones. S-au jucat și încă se mai joacă foarte mult, se fugăresc și se prostesc. Dino era un pui deosebit de energic și încă mai este la fel de „neliniștit” și acum. Cel mai happy este când mai vin și alți copii în vizită la Eric sau Roland și poate alerga alături de ei prin curte.
Nu pot să vă spun în cuvinte câtă veselie a adus Dino în căminul nostru. Sunt absolut sigură că animalele simt și știu când au fost salvați și adoptați. Este atașat mai ales de Alin, care a fost cel care l-a adus acasă, în brațe, în noul său cămin. Sunt sigură că dacă ar revedea-o pe Ante, ar recunoaște-o și pe ea ca fiind cea care l-a salvat din curtea aceea. Dino este acum bine și sănătos, îngrijit și fericit datorită ei. Mai ales la început, abia dacă reușeam să îi facem o fotografie, așa de bucuros și plin de energie era. Iar noi, ce să vă zic, îi făceam și facem poze-ntruna 😆
Când nu „râdeam” de el pentru faptul că era așa de „nebun”, ne umplea inima de bucurie cu iubirea necondiționată de care dădea dovadă față de fiecare dintre membrii familiei. Deja de a doua zi dimineață a știut care este ușa pe care am intrat noi în casă seara și de unde va apărea Alin. Mereu când suntem la Moșnița, ne așteaptă în fața porții de la grădina cu flori. Spunem despre el, în glumă, că stă acolo ca un milog 😂 Vrea joacă și mângâieri, mereu.
A fost, întotdeauna, foarte cuminte. Nu a ros și stricat mai nimic, nu încearcă să iasă pe stradă, înțelege imediat fiecare „nu”. Cred că își exprimă un fel de recunoștință. De exemplu, urăște să fie spălat, aproape că plânge când îi mai facem vara câte o baie în curte – dar se lasă, pentru că are încredere în Alin și cred că nu vrea să îl dezamăgească. (Plus că primește o bucată de tobă la final, iar el ar face orice pentru mâncare.)
Odată cu Dino am învățat ce înseamnă să ai grijă cu adevărat de un câine. Am tot fost la medicul veterinar, are carnet de sănătate, are cip, a primit toate vaccinurile necesare, este deparazitat intern și extern în mod regulat. I-am cumpărat jucării, ceva ce nici nu m-aș fi gândit înainte. Ne-am schimbat cu toții foarte mult, vă spun! Deși la început tata a vrut să îl lege – pentru că așa se obișnuiește, pur și simplu – la rugămintea noastră i-a dat drumul tot mai des, iar peste câteva luni, Dino nu a mai fost legat deloc. Știe când plecăm undeva, ne vede bagajele și este trist. Iar când sosim în România, face de-a dreptul tumbe de bucurie.
Toate ca toate, dar când au venit mâțele!
Că Dino este un adorabil, am stabilit deja. Dar felul în care a primit el cele două pisici care au sosit în casa noastră, a fost de-a dreptul șocant. Felul în care pisicile s-au împrietenit cu el și felul în care se joacă ei trei împreună, este ceva ce nu m-aș fi putut gândi.
În decembrie 2016, același an, Moș Crăciun i-a adus lui Eric o pisică: pe Tomi, pe care am luat-o de la cafeneaua La Pisici, iar în iulie 2018, am găsit un pui sub mașina mea: pe Garfield, pe care l-am adoptat de asemenea. Sunt excepțional de cuminți cu toții, se înțeleg de minune între ei și sunt absolut convinsă că știu că au fost adoptați.
De aceea, vă spun #adoptdontshop, căci nu vă va părea rău! Prin adoptarea unui animal îi faceți acestuia un bine incomensurabil, totodată veți aduce mare bucurie în familia voastră. Vă veți schimba radical ♥️
Dacă ați căzut pe gânduri și sunteți din Timișoara, frunzăriți prin fotografiile de la adăpostul Danyflor sau faceți o vizită la cafeneaua La Pisici. Cu siguranță veți pleca de acolo cu un suflet!
Va urma: Partea a II-a, despre Tomi & Garfield, motanii noștri!