Așadar, pe 19 septembrie, la Viena a avut loc Josefstädter Straßenfest, iar în cadrul acestei sărbători a avut loc și ceea ce s-a numit »Die Große Josephinische Tafel«: o masă la care au fost invitate persoanele care purtau numele de Josef, Joseffa, Josephine etc. Aceștia (dar nu numai ei – și alți trecători curioși, austrieci sau străini) au mâncat sarmale românești sponsorizate de Societatea Austro-Română și realizate de Asociația Culturală Kabaitan.
În partea I v-am povestit câte ceva despre cum au fost gătite aceste sarmale. Am rămas la momentul în care acestea au coborât de la etajul III al clădirii în care locuim și au plecat cu mașina spre locul în care urmau să fie devorate: pe Josefstädter Straße, în față la Josefstädter Theater.
Am scris că din partea a doua veți afla: cum am păstrat sarmalele calde, cu ce pâine au fost servite sarmalele, ce vin și ce bere s-a băut la masă, de câte ori a cerut reumplerea farfuriei sale fost primar al Josefstadtului și… cine dintre românii de la Viena ne-a vizitat la eveniment.
Cum am păstrat sarmalele calde?
Ei bine, organizatorii ne-au pregătit niște suporturi de inox care păstrează mâncarea caldă cu ajutorul unor lumânări amplasate sub ele… dar… cred cu siguranță nu au știut ce înseamnă „sarmale” și mai ales ce înseamnă… 200 de sarmale! Suporturile erau… minuscule, așa că nici nu ne-am mai chinuit să mutăm sarmalele în acele tăvi…
Oricum săracele sarmale au tot fost mutate – din mâna cumnatei mele – pe masă, de pe masă – în pungi și în congelator, din congelator – în oalele în care au fiert, din oale – în cutiile de plastic etc. – de mă bucuram că mai sunt întregi! Așa că am sperat că își vor păstra… temperatura optimă și le-am așezat pur și simplu lângă restul cutiilor (cu băuturile și cu vesela), dar le-am venit totuși în ajutor cu o pătură călduroasă:
Arată funny, dar a funcționat! Sarmalele au mai fost fierbinți o bună vreme, și au mai fost calde până spre finalul după-amiezii. Între timp am mai dat meselor o notă… românească. Am așezat sub vazele cu flori niște ștergare vechi. Nu știu dacă le-a observat cineva, eu am considerat, însă, că este important ca ele să fie acolo.
Între timp organizatorii au pregătit și vinul: acesta a fost asigurat printr-o sponsorizare de la Crama Liliac (Batoș/Lechința, jud. Mureș), respectiv, pe masă a mai fost și bere Null Komma Josef de la Ottakringer. Pâinea a livrat-o Brutăria Joseph.
Oamenii au început să sosească. Unii au stat mai mult, alții au stat mai puțin. Au gustat sarmalele, apoi au stat de vorbă cu gazda – artistul vienez Josef Trattner. Unora – celor mai curioși – le-am spus rețeta, le-am povestit despre Timișoara…
Atmosfera a fost una de… sărbătoare de stradă: lumea era veselă, relaxată.
Și vremea a fost bună, era foarte plăcut să stai afară, a fost o zi călduroasă de toamnă. Sarmalele au avut, desigur, succes! Din păcate nu am făcut nicio poză cu toată grămada de sarmale: doar cu oalele, pe rând, iar la eveniment, doar cu una dintre cutii, respectiv, cu sarmalele gata așezate pe farfurii… Am doar o fotografie cu sarmalele din cutia mai mică, și nici cutia aceasta nu mai era plină atunci când am făcut poza. Data viitoare…
La eveniment a fost prezentă și doamna primar din cartierul Josefstädt, respectiv, și fostul primar. Acestuia din urmă sarmalele i-au plăcut foarte mult – spre marea noastră bucurie! I-am reumplut farfuria de trei ori.
Având în vedere că unei persoane i s-au pus pe farfurie două sau trei sarmale… am calculat că aproximativ 80 de oameni au avut ocazia să guste acest fel românesc de mâncare în cadrul sărbătorii cartierului Josefstädt din Viena.
Ne-au vizitat și câțiva dintre românii de la Viena: vorbesc despre cei care participă în mod frecvent la evenimentele Asociației Culturale Kabaitan. De exemplu, Andreea, Cătălina, Adrian… Cu acesta din urmă nu am făcut o poză, din păcate.
O grămadă de energie pozitivă – asta a fost cu ceea ce am plecat acasă la finalul acestei după-amieze în care am stat numai în picioare și am pus aproape încontinuu sarmale pe farfurii: când s-au terminat cele de porțelan, am continuat cu unele din hârtie. A fost o bucurie să văd cum lumea mănâncă cu poftă și a fost o bucurie să aud că sunt așa de bune, că se topesc în gură.
Secretul: o varză bună, o condimentare potrivită a cărnii și… un pic de suflet!
Ultimele 5 sarmale…
Oare ne vom vedem și la anul, la Josefstädter Straßenfest?
*PARTEA I a poveștii: aici.*
