Cum am cheltuit 150 de euro pe două pălării franțuzești, în Provence

Este dificil de exprimat în cuvinte cât de mult m-a încântat această vizită. Vă povestesc așa cum aș povesti unei prietene! Am plecat de acolo exaltată – prietenii care au fost cu mine în excursie pot confirma. Eram toată un zâmbet, dar asta se vede și în pozele de mai sus. Mi-a plăcut atât de mult, a fost ca o întoarcere în niște vremuri demult apuse, în care eleganța și manierele mai contau enorm. Doamna de la magazin a fost atât de drăguță și de sinceră în ceea ce făcea, era născută pentru a fi acolo, în acel magazin. Nu era teatru, nu era prefăcătorie. Era pasiune pură, mi-a vorbit despre pălării cu atât de multă pasiune și pricepere!

Totul a început cu faptul că ne aflam în orășelul Orange din Franța. După ce am vizitat teatrul roman din localitate, unii din grup s-au așezat la terase pentru o bere sau o cafea, iar eu mi-am exprimat dorința de mai explora timp de o jumătate de oră străduțele centrale, pentru a mai face fotografii. Așa se face că am ajuns pe Rue Victor Hugo, la Chapellerie Comparini. Magazinul de pălării mi-a atras atenția pentru că avea multe canotiere expuse chiar la intrare. Am intrat cu gândul de a-mi cumpăra o canotieră nouă, căci cea veche este, de fapt, prea mică pentru capul meu. Am zis că acum ar fi momentul să îmi cumpăr o pălărie ca suvenir din Franța.

Eu chiar am nevoie de pălării, canotiera aceea de la H&M am purtat-o enorm de mult – pentru că sunt deosebit de sensibilă la soare și fac insolație repede. Am pășit, așadar, în magazin – iar în fața mea s-a deschis o lume întreagă, complet nouă. Doamna m-a luat în primire imediat, întrebându-mă dacă îmi plac pălăriile. Nu am știut că îi spun că eu consider că nu îmi stau bine (cât de mult greșeam), însă i-am spus, în franceza mea de baltă, că am nevoie de pălării pentru că am probleme cu le soleil și că sunt în căutarea unei pălării pour toujours. Mor și acum de râs când mă gândesc cum am conversat eu acolo o oră în franceză, fără să știu franceză de fapt.

Am înțeles mare parte din ceea ce mi-a spus. Mi-a oferit mai multe modele pentru probă; și nu îmi venea să cred că toate îmi veneau bine! Clar avea ochiul format și se pricepea la ceea ce făcea; asta m-a convins să rămân și să cumpăr, într-adevăr, ceva. Mi-a arătat care cum anume se poartă, care se poartă așezate drept, care pot fi lăsate un pic într-o parte… A fost și o lecție de stil! I mean, doamna era în permanență cu centimetrul agățat de gât, ca să te măsoare, toate cele…

După ce mi-a sângerat inima din cauza a două modele de pălării care costau câte 150 de euro fiecare, și i-am și spus doamnei că ele îmi depășesc bugetul, am ales o pălărie de paie cu 65 de euro, o frumusețe cu boruri mai largi. Made in France, are chiar și un mic steag pe interior. Fait main, mi-a spus ea. Eu tot ziceam: très jolie, très beau… oui, oui… aha, comme ça! 

Nu întotdeauna mă interesează prea mult proveniența unui obiect, sau faptul că este de brand sau nu este de brand, însă am apreciat întotdeauna lucrul manual și cu siguranță apreciez munca dintr-un atelier de pălării adevărat, cu tradiție, cum erau unele dintre furnizorii magazinului, căci doamna mi-a povestit și despre asta. Am primit și un catalog cu pălăriile acelui furnizor al lor de la care am cumpărat pălării. Atelierul se numește Coustilléres S.A., este din Septfonds, Franța, și este distins cu titlurile de Entreprise du Patrimoine Vivant * Excellence de Savoir-Faire Français.

Să am un obiect de fashion Made in France mi s-a părut a fi ceva foarte potrivit! De unde să iei ceva legat de modă, dacă nu din Franța sau Italia? J’achète – i-am spus doamnei, și distracția abia apoi a început. Doamna s-a apucat să îmi arate cum pot accesoriza pălăria cu eșarfe.

Mi-a arătat mai multe moduri de a lega eșarfele, și în funcție de lungimea lor. Am anunțat grupul cu care eram că vin imediat, doar că am cumpărat o pălărie și mai durează un pic! Și m-am pus pe pozat modul de legare al eșarfelor și m-am gândit la vremurile acelea mult apuse, în care doamnele mergeau la astfel de magazine de îmbrăcăminte și de accesorii și customer service-ul era așa!

Mai ales că doamna mi-a spus și că trebuie să îmi micșoreze pălăria un pic, pentru că îmi era cam mare. Mi-a aplicat pe interior o bandă, ceva, pe care a cusut-o manual, cu multă meticulozitate, chiar în fața mea. Am urmărit-o o vreme în timp ce făcea asta, iar apoi s-a întâmplat ceva… M-am îndepărtat de ea pentru a mai face poze prin magazin și după atâtea fotografii mi-au atras atenția rafturile cu pălării de ocazie. Și m-am amorezat de o tocă superbă, neagră! Când mi-am pus-o pe cap… atunci s-a întâmplat, căci mi s-a părut că a fost făcută fix pentru mine, îmi venea atât de superb!

Pour mariage, pour soir, a zis doamna. Oui, oui… J’achète – i-am spus eu, deși pălăria a costat 85 de euro, și la modul sincer vorbind, nu aveam eu nevoie de o astfel de pălărie. Cel puțin, nu neapărat. Dar mi-a picat cu tronc! După ce mi s-a arătat cum se așează pe cap, exact, a ajuns imediat pe un stativ, unde voaleta a fost netezită cu fierul de călcat cu aburi… și mi s-a explicat cum se strânge voaleta sub fundă atunci când te așezi să mănânci sau să bei, la un eveniment.

Mi s-a spus, de asemenea, că pălăria este din paie, iar funda din cutare material – doamna a rostit un cuvânt în franceză și a știut că asta nu mai aveam cum să înțeleg și a zis să caut eu apoi pe Google. Doar că am uitat cuvântul.

În orice caz, a venit acasă, cu mine, și pălăria aceasta „Nadine”… Ambele mi-au fost împachetate frumos și am pășit, afară, pe stradă, alt om. Îndrăgostită de pălării, convinsă de acum că pălăriile îmi stau bine! Am primit cadou și o eșarfă dintre cele două cu care mi s-au făcut demonstrații, pentru că pe aceea am ales-o, deși mi s-a prezentat un panou și cu alte modele.

Alinul meu, în dimineața plecării noastre din Franța, văzând pălăriile mele pregătite alături de bagaje, m-a întrebat cum voi urca în avion cu toate pălăriile alea?  Dar eu eram pregătită: una am pus-o cap, una am avut-o în mână (în plasa ei), iar două am lăsat la niște prieteni care se întorceau acasă cu mașina.