timea laslavic alin mihoc

Povestea nunții noastre altfel (I)

Se împlinesc zilele acestea patru ani de când am spus „da” în fața ofițerului stării civile ❤️ Iar încă de atunci, am vrut să povestesc pe blog despre ce fel de nuntă am avut și de ce am ales să fie așa cum a fost. M-am gândit că aniversarea de patru ani care are loc acum, la 5 iulie, este o ocazie perfectă pentru a privi puțin în urmă, la nunta noastră.

timea laslavic alin mihoc
„Noi kettő”

Ne-a plăcut ce-a ieșit

Deși din anumite puncte de vedere am avut parte de mici dezamăgiri (organizatorice) legate de nunta noastră – să îi spunem, mai bine, petrecere (veți vedea mai târziu de ce) – ne aducem, totuși, cu mare plăcere aminte de acea zi. Pentru cei care nu au fost acolo sau nu ne cunosc și sunt „doar” cititori ai acestui blog, sper să fie un articol inspirațional. Iar pentru familia și prietenii care ne-au fost alături, să fie o aducere-aminte plăcută.

nunta noastră
Nuntă în aer liber

2015, un an crunt, de altfel

A fost o zi frumoasă. (Mie nu-mi place când lumea zice că ziua nunții este cea mai fericită zi din viața lor, dar asta este o altă poveste.) A fost, da, o zi foarte frumoasă, una dintre cele mai frumoase, de care ne aducem aminte cu drag.

Anul 2015 a fost, însă, un an crunt pentru noi.

A fost anul în care am pierdut-o pe mama, care a murit cu nici 2 luni înainte de nunta noastră. La scurt timp după aceea, s-a dus și unchiul meu drag. Răpus de aceeași boală cruntă: cancerul. Și asta nu a fost tot. 2015 a fost un an umbrit foarte tare de o serie întreagă de decese în familie și în cercul de prieteni și cunoștințe.

De aceea, atunci când o mulțime de persoane ne-au spus să nu anulăm și să nu amănâm nunta, ci să o ținem exact așa cum a fost planificat, a fost pentru mine un moment de mare tristețe și de mare bucurie în același timp. Am primit două argumente forte. 1) acela că asta și-ar fi dorit și mama să facem 2) că măcar să se mai întâmple și ceva pozitiv și fericit în familia noastră, după atâtea nenorociri.

Într-un final, am decis în baza a ceea ce a spus tata: să ținem nunta.

împreună
Împreună la bine și la greu

La nunta noastră au fost mai mulți invitați care s-au aflat, de fapt, în doliu, pentru că avuseseră loc, foarte recent, decese în familiile lor. Am fost profund mișcați de faptul că au venit și ne-au fost alături. Cum nunta noastră oricum nu era prevăzută să fie una cu dans, ci doar o masă festivă cu concerte presărate pe ici, pe colo, am fost mai împăcată cu gândul că i-am invitat la o nuntă și ei chiar au venit.

Dar asta nu a fost tot…

O imensă palmă am mai primit, însă, la nici două săptămâni după nuntă. Dragul nostru prieten Chris (care a fost și el prezent la petrecere) a murit într-un tragic accident. Chiar nu mai înțelegeam ce este cu acest an groaznic… Din așa-zisa lună de miere ne-am întors direct la priveghiul și înmormântarea lui. La nuntă, însă, încă am mai râs împreună, păstrăm cu drag amintirea acelei zile.

chris david
Chris…

Când 2015 s-a încheiat, am fost extrem de bucuroasă. Singura amintire frumoasă din acel an a fost petrecerea noastră de nuntă.

Nu am vrut să încep într-o asemenea notă tristă, dar aceste lucruri trebuiau spuse. Și simt că mi-a și făcut bine să aștern aceste cuvinte aici.

Așadar, ce ne-am propus să facem?

Am vrut să facem o nuntă altfel.

Nouă nu ne plac nunțile cu mult fast, nu am vrut să cheltuim o întreagă avere, nu suntem mari dansatori, nu am vrut formație de muzică populară, nu am vrut hore, nu am vrut o nuntă care să țină 20 de ore, nu am vrut la biserică (mai ales Alin), nu am vrut să mă îmbrac în prințesă, nu am vrut să invităm 100 de rude cu care nu ținem legătura în rest. Am fost cam directă aici, dar notați că vorbesc doar de noi și de ceea ce ne-am dorit noi.

Am vrut o nuntă mai restrânsă, mai simplă, dar mai specială, o nuntă relaxată, de zi, cu ținute mai casual atât pentru noi, cât și pentru invitați, la care să vină doar familia restrânsă și prietenii apropiați, o nuntă care să aibă o tematică, un mic concept care să vorbească despre noi și la care să fie niște momente de muzică live, asigurate de prieteni de-ai noștri.

Ne-a ieșit, zicem noi.

Pe cine am invitat? Cum i-am distrat? Ce am mâncat? Cum am ornat? Aflați din articolul viitor, în care vă voi povesti care a fost conceptul petrecerii noastre de nuntă și cum li s-a părut totul invitaților noștri.

❤️

*Fotografii realizate de foștii mei colegi de la TVR, Rafael Vasilcin și Zsolt Tamássy

2 thoughts on “Povestea nunții noastre altfel (I)”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *